IX. Cum a învins crestinismul

 

    Iisus a propovăduit "Împărăţia Cerurilor" doar 3 ani, n-a strigat pe străzi, nu s-a implicat în politicile vremii, n-a lăsat nimic scris de mâna Lui, iar evangheliile fiecare în parte sunt tare micuţe...faţă de sutele de pagini scrise de "iniţiaţii asiatici". Nici un creator de mari religii monoteiste n-a putut face minuni, n-a putut proroci nici un fapt istoric, iar ca să-şi impună religia s-a chinuit zeci de ani. Aşa zisele scrieri de inţelepciune şi le-au încheiat cu promisiuni de "reincarnare" in animale sau împăraţi (Buddha) sau cu 40 de fecioare virgine în raiul unde curg râuri de lapte şi miere. Din nici o scriere a nici unui "mare" profet nu se poate face o alegorie cu vreo lume superioară lumii materiale semn ca ei nu "vorbeau cu putere" ca Iisus ci vorbeau de la ei insisi.

    Alţii spun că vindecarile lui Iisus s-au făcut prin autosugestie, bazandu-se pe fraze de genul "credinta ta te-a mantuit / vindecat" dar crestinii cred şi minunile cand a inviat morţii. Lazăr era mort de mai multe zile si mirosea deja. Credinţa în învierea lui Iisus e fundamentul creştinismului. El s-a arătat la sute de oameni după ce a murit pe cruce şi astfel deşi n-a lasat nimic scris de el personal, decat marturiile celor care au fost martori la minunile şi invierea lui, totusi religia lasată de El a supravietuit. Cum ne-am putea explica acest fapt? De unde determinarea a unei număr redus de oameni pentru a îndura mari persecuţii urmate de o moarte de martir? Ştefan a fost omorat cu pietre de Iudei, Petru a murit răstignit pe cruce cu capul în jos, la ordinul lui Nero, apostolului Pavel i s-a taiat capul la Roma, ulterior mii de crestini au fost macelariti de Nero în arenele cu lei şi, cu toate acestea, crestinismul a ajuns Religie de stat in imperiul Roman, fiara biblică cu numărul 4. Cum am putea explica acest succes "impus" fara forţa armelor spre deosebire de Islam? Mai târziu cruciadele creştine s-au dovedit un mare eşec. Putem explica dacă am considera crestinismul mai mult decât o simplă religie. S-ar putea ca "minunile" fondatorului acestei religii, Isus Cristos, să fi fost cat se poate de reale, nu doar o hipnoză colectivă.

 

În opoziţie cu scrierile biblice, hadeţi să vedem ce conţine Coranul.

 

Despre Coran voi reda un citat edificator:

 

"(Sura48:16).Coranul numeste asta lupta dupa voia lui Allah". Chemarile la o asemenea lupta sunt multe si foarte clare: "Loviti-i (pe evrei si pe crestini) oriunde dati de ei"(Coran 2:187). "Luptati cu ei pana cand inceteaza amagirea si locul este preluat de credinta in Allah "(Sura 2:189).
"Nu va faceti prieteni dintre ei ...cand isi intorc spatele ,apucati-i si ucideti-i,oriunde ii gasiti"(Sura 4:91). Loviti-i peste gat si taiati-le degetele" (Sura 8:12). "Nu voi i-ati ucis ci Allah i-a ucis"(Sura 8:17)
."Luptati-va impotriva lor pana cand nu va mai exista nici un razboi civil si pana cand toti vor crede in Allah "(Sura8:40). 'Luptati-va impotriva celor carora li s-a dat Scriptura , care nu cred in Allah ,,,Allah sa-i ucida pe toti! Cat de nebuni sunt ei!" (Sura 9:29 si urm). "O tu, prorocule , luptă impotriva necredinciosilor si ipocritilor si comporta-te aspru cu ei "(Sura 9:74) . "Paradisul v-a fi al celor care lupta pe calea lui Allah, care ucid si care vor fi ucisi; lor le apartine adevarata promisiune"(Sura 9:112). "O, voi care credeti , luptati-va impotriva necredinciosilor pana la epuizare si faceti-i sa simta asprimea din voi.Si sa stiti ca Allah este cu cei ce se tem de el"(Sura 9:124). "Cand va intalniti cu necredinciosii , decapitati-i pana cand veti face un adevarat macel printre ei; apoi legati-i pe toti ....Iar cei ce sunt ucisi in calea lui Allah...el ii va duce in paradis "(Sura 47:4-7)

 

Alt exemplu din culegerea "Cartea sfanta" a profetului pedofil Mohamed, mai exact in editia in care Ayesha declara ca: "aveam 6 ani cand m-am casatorit si aveam 9 ani cand am venit sa locuiesc in casa Profetului Mohamed si profetul (daca se poate numi asa un pedofil) cand profetul a venit la ea in pat de a ramas biata fata cu gura cascata…"

Iata marturia unui musulman salvat din cosmarul spalarii creierului prin Coran

http://www.biblia.3x.ro/walid.html

Ce fel de carte sfântă poate fi Coranul in aceste condiţii? Stim că prorocul Ilie a fost insărcinat de Iehova să ucidă prorocii lui Baal. Dar acestor proroci mincinoşi li s-a dat o şansă spre aşi proba puterea Zeului lor. Biblia spune ca nu au reuşit. Ce şanse dă Coranul opozanţolor săi prin îndemnurile la crimă in masă pusă in practică neintârziat impotriva oricui nu crede in Islam?

MĂRTURIE

        Numele meu este Walid, m-am născut în Betleem, Israel. Ziua nasterii mele este una din cele mai sfinte pentru Islam, ziua de nastere a profetului musulman Mohamed (Al-Mauled Al-Nabawi). A fost o onoare pentru tatăl meu, si de aceea mi-a pus numele Walid, nume care este înrudid cu cuvântul arab Mauled, în engleză "The Birth" (nasterea), ca să-i amintească totdeauna de nasterea profetului musulman.
        Tatăl meu era musulman palestinian care preda limba engleză si studii islamice în Tara Sfântă, iar mama mea era americancă care s-a căsătorit cu tatăl meu în timpul studiilor în Statele Unite în anul 1956.
        Temându-se de stilul american de viată, pe când aveau doi copii si mama era însărcinată cu mine, părintii mei au plecat în 1960 să locuiască în Israel, într-o zonă care pe atunci apartinea Iordaniei, si eu m-am născut după sosirea la Betleem. Tatăl meu si-a schimbat serviciul si ne-am mutat în Arabia Saudită apoi din nou în Tara Sfântă, de data aceasta în cea mai joasă locatie de pe pământ, la Ierihon.
        Nu pot uita primul cântec învătat la scoală chiar înainte de războiul de sase zile, cântec intitulat "Arabii - iubitii nostri si Evreii - câinii nostri." Mă întrebam pe atunci cine erau evreii, dar repetam împreună cu ceilalti copii cuvintele, fără să avem vreo idee despre întelesul lor.
        Crescând în Tara Sfântă am trecut prin câteva confruntări între arabi si evrei, prima dintre ele (pe când locuiam în Ierihon) fiind Războiul de sase zile când evreii au pus stăpânire pe Ierusalimul vechi si pe restul Palestinei. A fost o mare dezamăgire pentru arabii si musulmanii de pretutindeni.
        Consiliul American din Ierusalim venise chiar înainte de război să evacueze toti americanii din zonă, căci mama era americancă, dar tatăl meu a refuzat si i-a alungat pentru că-si iubea tara. Îmi amintesc încă multe lucruri din timpul războiului, zgomotul bombelor si obuzelor care n-a contenit timp de sase zile, jefuirea magazinelor si caselor de către arabii din Ierihon sau oamenii care căutau să treacă de cealaltă parte a Iordanului de frica israelienilor.
        Războiul s-a chemat "de sase zile" pentru că a fost câstigat în sase zile si în a saptea un rabin pe nume Goren a sunat din cornul de berbece pe zidul plângerii în Ierusalim declarând victoria. Multi iudei spun că aceasta a fost paralela la izbânda lui Iosua care a înconjurat cetatea Ierihonului de sase ori, apoi în ziua a saptea de sapte ori, după care preotii au sunat din trâmbite si toti au strigat într-un glas si au cucerit cetatea. Pentru tatăl meu în Ierihon s-a părut că zidurile s-au năruit asupra lui; în tot timpul războiului el asculta la radioul iordanian care spunea că arabii vor câstiga războiul, dar de fapt el asculta pe o frecventă gresită. Statiile radio israeliene anuntau adevărul despre apropiata lor victorie, tatăl meu în schimb a ales să creadă pe arabi care spuneau că israelienii fac doar propagandă. Mai târziu ne-am mutat din nou în Betleem si tata ne-a înscris la o scoală anglicano-lutherană, căci ei aveau ore de limba engleză mai bune; fratele meu, sora mea si eu eram singurii musulmani din scoală iar din cauză că eram pe jumătate americani profesorii ne băteau si ceilalti elevi râdeau de noi. Când începea ora de Biblie eu ieseam din clasă si asteptam afară, dar odată am intrat la ora de Bible, iar huliganul clasei s-a apropiat să mă bată si a strigat, "Nu vrem unul pe jumătate american si musulman aici." Eu am refuzat să ies afară si doamna profesoară m-a rugat să iau loc; de atunci au schimbat regulile scolii si pentru prima dată au permis unui musulman să participe la studiul biblic, iar eu am studiat cu ei în următorii trei ani, în ciuda batjocurilor.
        Mai târziu tata m-a transferat la o scoală de stat unde am crescut în credinta islamistă, unde mi s-a inoculat ideea că va veni o zi în care se va împlini o profetie de demult a profetului musulman Mohamed; această profetie vorbea despre o bătălie în care Tara Sfântă va fi recucerită si evreii nimiciti într-un măcel de proportii.
Profetia cu pricina se găseste în Cartea Traditiilor lui Mohamed si spune astfel: "Nu va veni ziua judecătii până când o semintie musulmană nu va birui o semintie a iudeilor." Cînd Mohamed a fost întrebat unde se va întâmpla acest lucru el a spus: "În Ierusalim si în jurul lui."
        În timpul tineretei mele tata a fost întotdeauna pe linia islamului si a ceea ce spuneau învătătorii musulmani. Crezând în profetia lui Mohamed, eu mi-am dedicat viata Jihadului sau Războiului Sfânt ca singură cale de a obtine victoria sau martirajul. În islam martirajul este singura cale de a-ti asigura mântuirea si intrarea în cer, mai ales că Allah si profetul său Mahomed au promis acest lucru, după cum scrie în Coran: "Să nu vă gânditi la acei care mor pentru cauza lui Allah (în războiul sfânt) că sunt morti, ci vii cu Domnul lor si primind binecuvântarea lui.."
        În timpul revoltelor scolare împotriva a ceea ce noi numeam ocupatie israeliană, eu pregăteam cuvântări, slogane, si scriam grafitti anti-israeliene în efortul de provoca pe studenţi să arunce cu pietre în soldaţii israelieni. Strigam: "Nu facem pace si nu negociem cu inamicul," " Sacrificăm sângele nostru si sufletele noastre pentru Arafat," " Sacrificăm sângele nostru si sufletele noastre pentru Palestina," "Moarte Sionistilor" etc.
        Am jurat să lupt cu dusmanul evreu, fiind convins că făceam voia lui Dumnezeu pe pământ, si am fost credincios cuvântului meu de a participa la revolte împotriva armatei israeliene, încercând totdeauna să le produc rău prin orice mijloace si metode. Initiam si participam la fiecare revoltă, în scoli, pe străzi si chiar în locurile cele mai sfinte (pe muntele Templului din Ierusalim, numit de arabi Al-Masjid Al-Aqsa), si în tot timpul liceului am fost printre cei care initiau revolte.
        Alături de mine, multi altii s-au implicat în tactici teroriste folosind bombe si asalturi armate împotriva evreilor căutând să-i forteze să părăsească Israelul, dar n-au reusit să-i clinteacsă.
        Nimic nu-mi putea schimba inima, sau muream sau era nevoie de o minune pentru a mă schimba. Cel mai simplu mod de a mă descrie este că eram unul din acei pe care-i poti vedea la CNN aruncând cu pietre si cokteiluri molotov în zilele Intifadei sau "Revoltei." Eram unul din aceia pe care evreii i-ar numi teroristi, dar lucrul interesant este că nu eram doar un terorist ci eram si terorizat de propriile mele convingeri, din moment ce trebuia să adun suficiente merite si fapte bune dar nu eram niciodată sigur că faptele mele bune depăsesc în greutate pe cele rele în balanta judecătii lui Dumnezeu. Evident, a muri în lupta contra evreilor urma să usureze mânia lui Allah din pricina păcatelor mele si aveam să am asigurat un loc bun în cer, alături de femei frumoase si oachese care să împlinească dorintele mele cele mai intime; în orice caz aveam de câstigat, iar teroarea era singura metodă.
        Îmi amintesc de o ocazie în Betleem când toti spectatorii aplaudau frenetic în sala plină de refuz a unui cinema unde rula filmul "21 de zile în Munich." În momentul în care am văzut palestinienii aruncând cu grenade într-un helicopter si ucigând atletii israelieni, sute de spectatori au răcnit "Allahu akbar" (Allah este cel mai mare). Acesta este sloganul bucuriei folosit de musulmani la evenimente de victorie.
        Îmi amintesc că elevii îl întrebau pe profesor la clasa de Studii islamice la Liceul din Betleem dacă va fi permis musulmanilor să violeze femeile israeliene după ce-i vom înfrânge pe evrei. Răspunsul profesorului era că "femeile capturate în bătălie nu au o altă alegere, ele sunt concubine si trebuie să asculte de stăpânii lor; a avea relatii sexuale cu femeile captive nu este 'o chestiune de alegere a roabelor,' asta scrie în Coran, care zice: “Vă sunt interzise femeile măritate, cu exceptia celor care vă cad în mână ca roabe; aceasta este legea lui Allah pentru voi." Sura: Femeia (al-Nisa, versetul 20).
Si într-un loc diferit Coranul spune:
        "O profetule, ti s-a îngăduit să ai de neveste pe cele cărora le-ai plătit zestrea si pe sclavele pe care le-a luat mâna ta dreaptă din prada pe care ti-a dat-o Allah, si pe fiicele unchiului tău si a mătusii dinspre mamă, care au fugit cu tine la Medina, si orice femeie credincioasă care s-a dăruit profetului, dacă acesta ar fi dorit s-o ia de sotie, un privilegiu dat tie în plus fată de restul credinciosilor" Sura: Confederates (al-Ahzab versetul 50)
Nu ne deranja faptul că Mohamed a folosit avantajul acestui privilegiu si a avut 14 neveste pe lângă alte câteva fete roabe din prada strânsă în bătăliile sale victorioase; nu stiam de fapt cu exactitate câte neveste a avut si acesta era întotdeauna un prilej de discutii. Una din aceste neveste a luat-o de la fiul său adoptat Zaid, fiindcă Allah i-a spus că o dăruieste profetului, altele erau evreice ajunse roabe după ce Mohamed a tăiat capul bărbatilor si familiilor lor.
        În încercarea de a schimba inimile palestinienilor, statiile TV israeliene transmiteau documentare despre Holocaust; eu stăteam si priveam, si în timp ce rontăiam ceva îi aclamam pe germani. Era imposobil să-mi schimb inima sau gândirea în ce-i privea pe evrei; doar un "transplant de inimă" putea face acest lucru.
Odată ne-au dus cu scoala timp de o săptămână într-o tabără evreiască pe litoral la Esdod, ca să fim împreună cu alti copii din scoli evreiesti. N-a reusit experimentul, ci dimpotrivă, orice profestor care vorbea cu un evreu era luat în batjocură.
        Pe de altă parte mama încerca acasă să mă învete altceva, ceea ce ea numea planul lui Dumnezeu, îmi vorbea de profetiile biblice; spunea că reîntoarcerea evreilor era un lucru prestabilit de Dumnezeu si că se împlinea, pentru ea acest lucru era minunea generatiei noastre, ca lumea să vadă că "voia lui Dumnezeu se împlineste."
        Mi-a spus si despre alte lucruri care urmau să se întâmple în generatia noastră si care începeau să se vadă în fiecare zi mai mult, mi-a spus despre Mesia falsi, înselători; tot ce-mi spunea trecea pe lângă urechile mele, căci inima mea era hotărâtă să lupte împotriva evreilor.
        Mama era în legătură cu un cuplu de misionari americani cărora le-a cerut să o boteze în secret, iar când a refuzat să fie botezată într-un iaz plin de alge verzi preotul misionar a trebuit să apeleze la YMCA din Ierusalim să curete locul, apoi mama a fost botezată, fără ca cineva din familie să stie. De multe ori mama mă ducea în vizite la diferite muzee din Israel si astfel m-am îndrăgostit de arheologie, eram fascinat de ea; când într-una din discutiile noastre i-am spus răspicat că evreii si crestinii au denaturat Biblia, ca răspuns ea m-a dus la muzeul sulurilor în Ierusalim si mi-a arătat sulul încă intact al cărtii Isaia, spunându-mi că nimeni nu putea arăta vreo eroare a Bibliei si nu putea dovedi vreo denaturare, iar eu nu-i mai puteam răspunde nimic.
Îmi amintesc că o terorizam pe mama spunându-i "necredincioasă" si “imperialistă americană blestemată” care pretindea că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Îi arătam poze din ziar cu tinerii asa-zis martirizati în urma violentelor, cerându-i răspunsuri. O uram si mereu spuneam tatălui meu să divorteze si să se recăsătorească cu o musulmană bună. În pozele de la scoală luam o figură tristă si severă, ca si cum as fi asteptat ca următoarea poză a unui martir în ziar să fie a mea, căci de multe ori am riscat să fiu omorât în timpul protestelor tinerilor si a încăierărilor cu armata israeliană. Am trăit în Israel, făcând parte din rezistenta Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei, în timpul Războiului de sase zile, în timpul războiului iordanian civil din Septembrie, în timpul războaielor sângeroase din Liban si în timpul războiului de Yom Kippur, fără să câstigăm nimic împotriva Israelului, doar am pierdut, dar încă asteptam acea singură victorie care să ne ajute să-i distrugem.
        Părintii erau îngrijorati pentru mine când am fost aruncat în închisoare de către armata israeliană. Mama s-a dus la Consiliul American în Ierusalim pentru a încerca să mă scoată de acolo, era asa de stresată încât a început să-i cadă părul; în închisoare am învătat mai multe despre terorism si când am iesit eram mai fanatic decât înainte.
Când am absolvit liceul, m-au trimis în Statele Unite pentru a primi o educatie mai aleasă, si evident m-am implicat în multe evenimente sociale si politice anti-israeliene. Încă îmi mai amintesc gluma favorită si bolnavă pe care obisnuiam s-o spun prietenilor, că-l urăsc enorm pe Hitler pentru că n-a dus treaba până la capăt, adică n-a rezolvat "odată pentru totdeauna" problema evreiască. Avându-l pe Hitler ca idol si pe Mohamed ca profet, nu puteam stima pe un evreu, pe un crestin, sau pe oricine nu era musulman. Credeam că-ntr-o zi întreaga lume se va supune islamului si că lumea întreagă este vinovată pentru înfrângerile palestinienilor în luptele cu evreii. Credeam de asemenea că evreii erau ucigasii profetilor si că ei au schimbat Scripturile pentru a servi scopurilor lor rele. Asa învată religia musulmană, spunând si că Mohamed este singurul răscumpărător si profetul favorit al lui Dumnezeu.
        Trăind în America, nu puteam uita sutele de mii de musulmani care muriseră numai în ultimii 20 de ani în Iran Iraq, Kuweit, Siria, Iordania, Liban, Afganistan si în toate celelalte natiuni musulmane. Eu trebuia să-i răzbun, cineva trebuia să plătească un pret, si în mintea mea n-aveam nici o îndoială că evreii trebuie să plătească, reuseam totdeauna să sucesc în asa fel lucrurile încât evreii să cadă vinovati. Într-o zi m-am bătut cu cineva si l-am lovit asa de rău la ochi încât si-a pierdut vederea. Am fost atât de fericit să aflu că era evreu.
        Eram fascinat de istoria islamului si am aflat că profetul Mohamed a exterminat o întreagă semintie ebraică din Arabia Saudită, ordonând decapitarea tuturor bărbatilor si luând femeile concubine. Credeam, asa cum învată islamul, că doar un calif (conducător islamic) poate conduce lumea. Islamul nu este o religie despre viata personală si morală a cuiva, ci un sistem de legi si de guvernare a lumii. Dacă acest scop nu poate fi atins prin mijloace pasnice, se va începe lupta împotriva tuturor celor care nu se supun islamului, iar eu consideram că acest lucru se poate realiza tinând cont că există un miliard de musulmani.
        Ca să fiu sincer, întreaga viată am fost îngrozit de fiecare dată când citeam Coranul, căci la fiecare câteva versete apar amenintări cu focul infernului pentru un păcat sau altul, pe când eu tânjeam să-i pot spune Făcătorului meu că-mi pare rău, să mă ierte, să-mi mai dea o sansă. Încetasem să mai tin socoteala păcatelor si a faptelor bune si eram sigur că la sfârsit păcatele vor cântări mai greu decât faptele mele bune, asa că trăiam viata mea păcătoasă gândindu-mă la dragostea si îndurarea făcătorului meu. Gândind la destinul meu, mi s-a risipit frica si îndoiala, uram idea de a ucide pentru a avea mântuirea, si în realitate nu aveam inima să ucid nici un soricel, dar un evreu!!!
        Cândva, prin 1992, am fost fost fascinat să citesc cartea "Armaghedon, Întâlnire cu destinul," de Grant Jeffrey. Unele din lucrurile explicate acolo erau profetii detaliate despre Isus: nasterea, viata, moartea si învierea Lui; si reînfiintarea statului Israel. Multe din aceste profetii se împliniseră exact cum le-a lăsat Dumnezeu în Biblie. Ce m-a mai mirat este că sansele ca cineva să prezică cu acuratete sute de evenimente istorice cu sute si mii de ani înainte de împlinirea lor sunt de unu la mii de miliarde... ce a fost mai fascinant este că marja de eroare era zero... si mai ales că multe din aceste profetii se împlineau în generatia mea. Acest tip de evidentă venea sigur dintr-o sursă divină, originea ei era Dumnezeu cel Atotputernic.
        Lupta lăuntrică a început, eram încurcat, cum putea Biblia să fie falsă si modificată de către evrei când tara în care am crescut vorbea si striga, mii de dovezi arheologice ieseau la iveală din pământul lui Israel confirmând Biblia, iar cartea lui Isaia a fost descoperită în pesterile de la Qumran de către un musulman dintr-un sat alăturat Betleemului, Muhammad Deib, care căuta o oaie pierdută!! Pornind de la această descoperire au aflat si restul Vechiului Testament confirmând Biblia Vechiului Testament de astăzi, cu sute de versete care prezic venirea lui Isus Hristos.
        A trebuit să citesc Biblia ca să stiu cine este Isus, să aflu eu însumi, si Dumnezeu m-a condus la final la cuvintele lui Isus:
"Eu sunt Alfa si Omega, Începutul si Sfârsitul, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel Atotputernic." Apocalipsa 1:8.
        Hristos de asemenea a spus iudeilor:
"Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, SUNT EU." (EU SUNT, adică numele lui Dumnezeu) Ioan 8:58.
M-a mirat să găsesc pretentii similare la Isus dar si la Mohamed. Acestea erau foarte serioase, căci Mohamed a zis:
"Eu sunt începutul creatiei si cel din urmă profet,"
si a mai zis:
"Eu eram profetul lui Allah pe când îl modela din lut pe Adam," si mai mult el pretindea să fie mijlocitorul musulmanilor în ziua judecătii, prin toate acestea pretinzând că este profetul cel din urmă si mântuitorul lumii.
Aceste lucruri mă puneau în încurcătură. Dacă Mohamed a făcut aceste afirmatii despre sine, atunci cine putea fi Isus care se numeste răscumpărător si mîntuitor? Această întrebare mă tulbura mult. Una din cele două pretentii era mincinoasă, nu puteau fi doi răscumpărători, din moment ce Dumnezeu este singurul răscumpărător.
Hristos sau Mohamed era răscumpărătorul si mijlocitorul pentru omenire, Biblia sau Coranul era corectă, una din ele era aur curat iar cealaltă tinichea, dar care oare...?
        Jurând să trec de partea "Adevărului," am stat treaz multe nopti târzii comparând detaliile Coranului si Bibliei. La un moment dat în timpul studiului m-am rugat astfel: "Dumnezeule, Tu esti creatorul cerului si al pământului, Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Tu esti începutul si sfârsitul, Tu esti "Adevărul," singurul Adevăr, Tu ai rostit cuvintele adevăratei Scripturi, unicul si singurul cuvânt al lui Dumnezeu. Mă chinui să aflu adevărul Tău, doresc să fac voia Ta, tânjesc după dragostea Ta si în numele "Adevărului" mă rog Tie. AMIN!!!"
Voiam aur curat si nu mă puteam multumi cu falsuri, trebuia să intru foarte adânc pentru a ajunge dincolo de suprafata religiilor lumii.
        Credeam că Coranul este cuvântul lui Dumnezeu pentru că continea multe legi ale stiintei moderne, si numai o carte de origine divină putea avea în ea adevăruri stiintifice scrise cu mii de ani înainte de descoperirea lor. Am petrecut o lună folosind un program pe computer căutând chei stiintifice în Biblie. Fiecare verset pe care-l socoteam un miracol stiintific, si care m-a făcut pe mine si alte milioane de musulmani să creadă în Coran, era deja în Biblie. Pe de altă parte, multe referinte istorice din Coran aveau erori serioase si cu cunostintele mele de istorie si arheologie îmi dădeam seama că Coranul are defecte serioase.
        Cu descoperirea multor asemenea lucruri, convingerea mea cum că Coranul ar fi o adevărată minune era pusă sub semnul îndoielii; faptul că Biblia le avea pe toate în ea cu sute si mii de ani mai înainte a făcut să mi se clatine temeliile si să simt că am sub mine nisip miscător. Chiar si natiunile despre care scrie profetul Ezechiel în capitolul 38 că vor fi nimicite de Dumnezeu sunt în majoritate musulmane, îndreptându-se astăzi către fundamentalism islamic.
        M-a ajutat si faptul că Dumnezeu m-a condus să descoper prin studierea Bibliei sute de versete detaliate si unice referitoare la profetii împlinite pînă la ultima literă; nimeni n-a făcut vreodată asa preziceri detaliate ale evenimentelor viitoare fără să aibă procent mai mare de eroare decât de adevăr. Dumnezeu este singurul care are cheia evenimentelor viitoare, si doar Biblia contine cheia, nu Coranul din care lipsesc elementele esentiale: mântuirea si răscumpărarea. Am stiut în acel moment că as fi lipsit de întelepciune să cunosc toate aceste lucruri si să continui să mă închin unui dumnezeu diferit de Dumnezeul Bibliei. Crezusem într-adevăr că prin rugăciune Dumnezeu mă va îndrepta spre Coran, dar n-a fost asa, ci chiar invers, iar eu a trebui să renunt la mândria proprie si să am mintea deschisă pentru adevăr.
Dumnezeu a spus în Biblie:
        "Eu sunt Dumnezeu, si nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, si nu este nici unul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple si cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: "Hotărârile Mele vor rămâne în picioare si Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea" (Isaia 46:9-10).
Dumnezeu n-a prezis evenimentele viitoare, ci le-a decretat si le-a adus la îndeplinire, spre deosebire de Coran, care a folosit tactica terorii pentru a determina pe musulmani să creadă. De acum nu mai credeam că Biblia este denaturată si am petrecut multe zile căutând în Biblie pe Mohamed, care pretindea că este mentionat în ea. Nu l-am găsit însă, si dacă Biblia a fost denaturată acest lucru s-a petrecut după profetul Mohamed, din moment ce Coranul se referă totdeauna la Biblie că era "între mâinile lui" atunci. Din vremea aceea până acum musulmanii n-au putut să arate măcar o singură Biblie diferită prin care să dovedească denaturarea originalului si nu s-a descoperit nici o dovadă istorică sau arheologică care să discrediteze Biblia.
        Chiar si moartea profetului musulmanilor era diferită de moartea lui Isus, Mohamed murind în poala nevestei sale favorite Aisha, în timp ce Isus a murit pe cruce ca să răscumpere păcatele oamenilor.
Am simtit asa o părere de rău că sute de milioane de musulmani trăiesc astăzi fără să audă sau să li se pună în fată astfel de evidente.
        Mă durea să stiu că musulmanii si restul lumii recunosc trei religii principale care se închină lui Dumnezeu, cu toate că Dumnezeu a zis că El este Unul si Cuvântul Său e Unul.
Eu fusesem orb si doar prin Biblie am început să văd – vreau să spun să văd CU ADEVĂRAT!!!, văzând atâtea profetii împlinite, arătând reîntoarcerea lui Israel, atitudinea musulmanilor si a lumii fată de evrei – că vremea sfârsitului este aproape.
        Omul nu s-a schimbat; el încă îsi ucide fratele la fel cum Cain l-a ucis pe fratele său Abel, singura diferentă fiind că acum nu ne mai tăiem capetele si nu ne mai înjunghiem unii pe altii în bătălii ca mai de mult, acum avem la dispozisie războiul chimic pentru a ne extermina unii pe altii ca pe gândaci, viata oamenilor având tot mai putină valoare. Am început să văd că păcatul este sursa tuturor problemelor oamenilor si că diavolul este cel mai mare dusman, nu evreii din care Hitler a exterminat 6 milioane acum vreo 50 de ani, iar lucrul ciudat este că astăzi se vând tone de literatură care spun că asa ceva nici nu s-a întâmplat.
        M-am întrebat ce s-ar întâmpla dacă un Hitler sau un Mehdi sau un Khalifa (calif) islamic ar veni la putere având la dispozitie tot ce avem astăzi: toate bombele nucleare capabile să distrugă Pământul de sapte ori. Dumnezeu m-a făcut să privesc la lumea în care trăiesc si să mă întreb, dacă lumea de azi neagă cu atâta nesocotintă Holocaustul evreilor în ciuda tuturor evidentelor care există, de ce să mă mai mir că cei mai multi neagă acuratetea Bibliei si faptul că Hristos este Mesia, în timp ce dovezile abundă!
Dumnezeu mi-a deshis inima si mintea si m-a făcut să văd cum oamenii de astăzi resping toate dovezile lăsate de El în Cuvântul Său si se pretează la forme false de închinare.
        Domnul a început să-mi arate influentele satanice care-mi afectau modul de gândire, desi eram crescut într-un mediu islamic în care credeam că toate sunt de la Dumnezeu.
        Am fost făcut să gândesc la lume si la întelesul vietii si am văzut nevoia de mântuire.Vedem cu totii că scopul oamenilor astăzi este să instituie un Guvern Mondial în pregătirea domniei diavolului! "Babilonul" se naste din cenusă pentru a uni încă odată lumea; noi doar i-am schimbat numele în "Noua Ordine Mondială," când ar fi trebuit să spunem "Noul Babilon."
        Citind Biblia am fost uimit de profetia lui Zaharia: "Atunci voi strînge toate neamurile la război împotriva Ierusalimului. Cetatea va fi luată, casele vor fi jefuite, si femeile batjocorite" (Zaharia 14:2).
        În Islam am învătat că la a doua venire a lui Mesia, conform profetiei islamice, acesta va frânge crucea si va jertfi un porc, o altă înscenare ca musulmanii să urmeze mesia falsi, Mehdi-ii, Antiochus Epiphanes viitori.
        Contrar profetiei lui Mohamed, Biblia îsi pregăteste cititorii, arătând că urmarea asediului din timpul necazului lui Iacov nu va fi anihilarea totală a evreilor, ci Hristos însusi va coborî pe Muntele Măslinilor pentru a face judecată si a lupta împotriva dusmanilor lui Israel, Din păcate, va fi prea târziu pentru pocăinta si răscumpărarea celor ce n-au crezut.
        Cea mai tristă parte este că ura împotriva evreilor nu este o idee depăsită, din trecut, ci milioane de musulmani astăzi au aceeasi idee bolnavă că într-o zi vor face cu toti evreii din Tara Sfântă ce a făcut Mohamed evreilor din Arabia Saudită.
        De fapt permisiunea de a ucide pe evrei si pe crestini si de a le lua nevestele drept concubine a fost înscrisă în "Coranul sfânt," fiind principala cauză a urii musulmanilor fată de evrei până în ziua de azi.
        Cuvântul "Adevăr" era înfipt în inima mea zi si noapte lovind în sufletul meu, în timp ce eu continuam să compar cele două cărti, pentru ca în final să ajung la conluzia că, dincolo de orice urmă de îndoială, Biblia poate fi dovedită a fi aur curat, nu doar din cauza sutelor de profetii care s-au împlinit, ci si din cauza unui cuvânt vechi pe care Dumnezeu l-a dat tuturor celor îndoielnici, din vremea lui Iacov până în vremea noastră, un cuvânt care a fost si va rămâne: cuvântul "Israel."
        Existenţa Israelului în ziua de azi si reîntoarcerea evreilor din TOATE părtile lumii sunt dovezi de netăgăduit că Biblia cea sfântă este adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu i-a împrăstiat pe evrei în toată lumea si tot El îi strânge înapoi în tara lor de origine din TOATE natiunile pământului, ca împlinire a promisiunilor Sale trecute si prezente, căci El a zis: "Vă voi strînge din toate neamurile si din toate locurile în care v-am izgonit, zice Domnul, si vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie" (Ier.29:14).
        Dumnezeul adevărat nu se schimbă, El este acelasi. Am învătat că dusmanii mei, evreii, fuseseră alesi de Dumnezeu pentru ca prin ei să fie scris Cuvântul lui Dumnezeu si planul lui Dumnezeu de mântuire prin Isus Mesia, singurul Mesia si răscumpărător al omului. Am învătat că Isus, omul din localitatea mea natală, a fost evreu si chiar localitatea mea se numea în evreieste "Beth-Lechem," adică "Casa Pâinii," după cum scrie Biblia: "Isus le-a zis: Eu sunt Pâinea vietii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; si cine crede în Mine nu va înseta niciodată" (Ioan 6:35).
        Beth-Lechem-ul avea acest nume încă înainte de venirea lui Isus în lume, iar Isus era dintre vrăjmasii mei evrei, dar El a murit pentru păcatul meu. N-am auzit vreodată ca un cineva să moară pentru vrăjmasul său si să-l iubească asa mult încât să se lase bătut, scuipat, batjocorit si în final răstignit. Ar putea vrăjmasul tău să moară pentru tine? si totusi Domnul Isus a zis: "Iubiti pe vrăjmasii vostri, binecuvântati pe cei ce vă blastămă, faceti bine celor ce vă urăsc, si rugati-vă pentru cei ce vă asupresc si vă prigonesc" (Matei 5:44). Adevărul era în fata ochilor mei, bătând neîncetat la inima mea si dorind să intre. Am strigat către Adevăr si El mi-a răspuns, am fost orb căutând adevărul dar acum văd, El mi-a bătut la usă, eu am deschis si El m-a eliberat! Hristos a spus: "Eu sunt calea, adevărul si viata. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6).
        Modul meu de gândire, simtirile mele si scopurile mele în viată au început să se schimbe, am început să-i iubesc pe evrei, întreaga ură a dispărut, n-am mai dorit să-i văd suferind, acum eu sufăr pentru ei si mă rog constant pentru pacea Ierusalimului, în loc să râd când văd la TV imaginile holocaustului acum plâng si as fi în stare să-mi dau si viata pentru ei, cum a făcut si Domnul meu. Spun acest lucru în ciuda urii pe care mi-o atrag din partea celorlalti arabi si musulmani ai mei.
        Da, spun întregii lumi: îi iubesc pe evrei, îi iubesc din pricina lui Mesia, îi iubesc că prin ei a venit lumina în lume, prin ei a venit lumina si adevărul. De acum nu-i mai dispretuiesc si stiu din Biblie că ei sunt poporul ales al lui Dumnezeu, prin ei arabii si lumea întreagă au primit lumină, Dumnezeu i-a făcut o binecuvântare pentru lume, iar noi trebuie să-i iubim si să-i sprijinim, după cum a spus Dumnezeu lui Avraam: "Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine" (Gen.12:3).
        Cunoasterea adevărului mi-a schimbat modul de gândire de la a crede în Hitler la a crede în Hristos, de la a crede minciuni la a iubi adevărul, de la boală spirituală la vindecare, de la a trăi în întuneric la a vedea lumina, de la fi condamnat la a fi mântuit, de la îndoială la credintă, de la ură la dragoste si de la fapte rele la harul lui Dumnezeu prin Isus Hristos.
        Această transformare m-a învătat că fără adevăratul cuvânt al lui Dumnezeu lucrurile pot părea frumoase la suprafată dar miezul lor este înselare. L-am primit pe Isus ca Mesia, ca Domn si Mântuitor care amurit pentru toate păcatele noastre, si Lui mă supun.
        Isus a spus: "Veniti la Mine, toti cei truditi si împovărati, si Eu vă voi da odihnă" (Matei 11:28).
Îi multumesc că si-a împlinit această promisiune.
Dacă vreti să-mi scrieti,email me!