|
|
I. Care ar fi motivele pentru care avem nevoie să credem în Dumnezeu? De ce e prima poruncă esenţială pentru om? Două ar fi motivele principale:
1. Pentru a moşteni viaţa veşnică
2. Pentru a fi puternici în viaţa actuală
Cum poate oferi credinţa putere?
Oricând în viaţă putem fi loviţi de greutăţi care ne depăşesc puterea de reacţie, ne putem pierde casa, partenerul de viata, copiii, hazardul stă mereu la pândă.
Cum acţionează un ATEU comparativ cu un CREDINCIOS în situaţii limită:
Un om LIPSIT DE DUMNEZEU, călcător al PRIMEI LEGI DIN DECALOG, trăieşte pentru:
1. averea şi casa sa
2. pentru el însuşi şi funcţia sa
3. pentru copiii săi, pentru care ajunge să fure de la gura altor copii
4. pentru partenerul său de viaţă, sau amantele sale pentru care e în stare să fure de la gura văduvei şi orfanului ei
5. pentru hobby-urile sale care uneori sfidează limita bunului simt (vezi acumularile de obiecte de arta din casele politicienilor români în cantităţi care depăşesc orice imaginaţie)
Ei bine, dacă veţi lipsi simultan un ateu de toate lucrurile enumerate mai sus, el se va simţi GOL şi PUSTIU.
În secunda următoare asemenea oameni se pot arunca de la etaj sau îşi pot trage un glonţ în cap. Sunt rare asemenea cazuri sau abundă ele la televiziunile române?
Oamenii fără credinţă în Dumnezeu sunt în realitate OAMENI GOI şi PUSTII, trebuie doar să fie lipsiţi de ceea ce posedă şi se vor simţi anihilaţi, anulaţi ca fiinţă.
Ulterior fără alcool sau tratament psihiatric major sunt capabili de a comite suicid.
Unde stă puterea celui fără credinţă în Dumnezeu? Stă strict în ceea ce i se pare că posedă şi anume: STATUT SOCIAL, BANI, CASĂ, MAŞINĂ, NEVASTĂ, COPII. Cartea lui Iov e elocventă în acest sens.
Iată sursa bolilor psihice, ATASAMENTUL FAŢĂ DE LUCRURI ŞI PERSOANE.
După moarte ateii vor rămăne oricum fără lucrurile în care şi-au pus nădejdea, importantă e atitudinea ateului în faţa pierderilor din timpul vieţii. Atitudinea sa îl face slab. Optimismul are şi el o limită, mai departe e necesar un fundament mai solid iar creştinii au ca fundament prima lege din decalog. Cum se "traduce" această lege? Orice atasament trebuie filtrat mai intâi prin atasamentul faţă de Dumnezeu. "Iubeşte-L pe Dumnezeul tău mai mult ca orice din lumea asta". Aceasta iubire nu e în zadar, fiindcă El a promis să restituie înmiit celor credincioşi orice pierdere suferită în aceasta lume. Dragostea de Dumnezeu trebuie să primeze in faţa instinctelor animalice. Cine poate înţelege aşa ceva?
Să vedem acum ce atitudine are un om care CREDE, care are prima poruncă din decalog SCRISĂ ÎN INIMĂ
Un asemenea om se poate detaşa de ORICE FEL DE PIERDERE, inlcusiv propria sanatate, sau trup.
Daca vreodată va fi anunţat că are cancer, el nu-şi va trage un glonţ în cap FIINDCĂ UN CREDINCIOS NU SE CONFUNDĂ PE SINE CU TRUPUL SĂU aşa cum face un ateu.
De exemplu, un om fără credinţă în Dumnezeu dacă va fi lovit de o boala incurabilă se simte ca şi mort pentru că E CONVINS CĂ TRUPUL SĂU E IDENTIC CU FIINŢA SA. În acel moment se simte învins, iar psihicul său dezarmează pe o bază logică, deoarece CREDE că totul e pierdut.
Să luam exemplul lui Cristos, felul în care a acţionat El:
Deşi ştia anticipat de ce fel de moarte va avea parte, El nu si-a folosit puterea Sa de Dumnezeu pentru a se salva pe Sine sau pentru a schimba politica statului roman. A folosit-o doar in scopuri nobile, PENTRU A FACE OAMENII SĂ CREADA IN EL, CA LA A DOUA SA VENIRE SĂ-I POATĂ RĂSPLĂTI ÎN BAZA ACESTEI CREDINŢE.
Cu toate că ştia de ce fel de moarte avea să moara, El şi-a continuat drumul până la capăt, nu a abandonat.
Oricine nu-şi duce crucea până la capăt indiferent de suferinţe este un om slab, iar un ateu necredincios este mult mai susceptibil de a fi un om slab în momentul confruntarii cu o pierdere majoră in viaţa sa.
Acum intelegem de ce Cristos a spus "îndrăzniţi, Eu am biruit lumea". Fapta sa eroică de a încerca să aducă oamenilor un mesaj de speranţă a plătit-o cu viaţa. El a murit trupeşte, dar mesajul Său a supravieşuit. Putea alege să fie un om laş dar ţelul său spiritual era capital, fiind în joc chiar planul de mântuire al lumii, aşa cum cred creştinii, nu doar o simplă învăţătură despre moralitate.
Un om lipsit de
dimensiune spirituala, se indentifica cu ceea ce acumuleaza d.p.d.v. material,
cu haina care o poarta, cu proprietatile imoboliare, cu diplomele obtinute cu
sau fara efort.
Aceste "bunuri" omul lipsit de dumnezeu le percepe ca o prelungire a trupului
sau. Iar poftele trupului sau sunt biblia sa.
Orice eveniment care poate afecta integritatea sa trupeasca sau materiala ori
familiala il va afecta profund.
Deasemena omul fara credinţă in Dumnezeu, e un om extrem de trufaş, ATÂT TIMP
CÂT E SANATOS SI POTENT MATERIAL.
El va judeca oamenii NUMAI DUPA FRUMUSEŢEA CHIPULUI sau DUPA MARIMEA CONTULUI
BANCAR. Orice alt om care nu indeplineste SISTEMUL SAU DE VALORI AFERENT LUMII
MATERIALE, e un om care nu merita luat in discutie.
Acest tip de om considera o pierdere de timp si numai putinul lucru de a saluta
un alt om inferior lui ca aspect si potenta economica.
Cum recunoastem asemenea oameni?
Ei sunt diabolici inca de tineri, de pe bancile scolii, frustrarea lor erupe in
explozii de violenta verbala sau fizica. Agresiuna si umilirea celor din jur le
ofera atunci satisfactie.
Mai tarziu, cand ajung pe pozitiile la care au visat de mici, aura lor
demonica se poate simti de la mare distanta.
In orice moment privirea lor sfidatoare este aruncata tuturor celor din jur, iar
ea spune: "vedeti, v-am învins, eu sunt mai sus ca voi". Aceasta este
privirea omului satanic împlinit în aspiraţiile sale lumeşti. Acesti oameni
conduc state si guverne în ţări din lumea a treia. Ei sunt mostenitorii culturii
ORIENTALE a pupatului pantofului cu ciucur, din timpul imperiul otoman.
Sfidatori cu cei mai mici, umili pana la un teatralism josnic faţă de cei de
care depind.
Omul occidental, chiar daca e corupt, invata sa joace teatru, sa para smerit.
Omul primitiv odata pus in functie, este un om care isi jubileaza triumful prin
toate canalele fiintei lui. Va persecuta, va umili si va fura de la cei mai
slabi, va linge pe cei mai puternci ca el pentru avantaje materiale personale
sau de familie.
Concluzie:
şi cel care
crede în Dumnezeu dar şi ateul sunt oameni CREDINCIOŞI.
Unii sunt credincioşi lucrurilor vesnice
şi lui Dumnezeu, motiv pentru care vor avea parte de ele.
Ateii sunt credincioşi lucrurilor care rezonează cu dimensiunea lor spirituala,
ei cred în bani, funcţii sau lucruri materiale care le
pot aduce invidie din partea altora care nu le au încă.
Asadar omul este o FIINŢĂ CREDINCIOASĂ, dar fiecare
conform cu nivelul său de aspiaţie.
Fară credinţă
nu putem obţine cea ce dorim,
lucrurile lumii şi slava oamenilor, sau...lucrurile veşnice
şi slava lui Dumnezeu.
Crestinii au reusit să obţină ambele prin CĂILE LUI
DUMNEZEU, ăsta ar fi rolul decalogului, sa-l
ajute pe om sa-i fie bine şi aici şi dincolo.
II. Rolul acestei scrieri
Textele postate pe acest site nu reprezinta crezul unei biserici anume. Ele încearcă să ofere celor debusolaţi de doctrinele prea multelor culte si subculte religioase explicaţii logice la diverse întrebări în speranţa că tot mai mulţi oameni vor ţine drumul drept, drum trasat acum 2000 de ani de Mântuitor şi apostolii Săi.
Iată câteva pasaje dătătoare de speranţa pentru noi oamenii, pasaje unde D-zeu a vorbit din inima Sa oamenilor prin prorocul Isaiah:
Isaiah 45:19 Eu n-am vorbit în ascuns, într-un colţ întunecos al pământului. Eu n-am zis seminţei lui Iacov: "Căutaţi-Mă în zadar!" Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept."
46:9Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune; căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este nici unul ca Mine.
46:10 Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: "Hotărârile Mele vor rămâne în picioare, şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.
46:11 Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus, şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.
Isaiah 44:24 "Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu singur am desfăşurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine?
Isaiah 44:25 Eu zădărnicesc semnele proorocilor mincinoşi, şi arăt ca înşelători pe ghicitori; fac pe cei înţelepţi să dea înapoi, şi le prefac ştiinţa în nebunie.
Isaiah 43:10 "Voi sunteţi martorii Mei - "zice Domnul, - voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost făcut nici un Dumnezeu, şi după Mine nu va fi,
43:11 Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este nici un Mântuitor!
D-zeu nu este si nu a fost partinitor cu nimeni, El a dat fiecaruia dupa faptele sale. Dar cine se increde în cuvântul Său, va moşteni Pamantul, si mai mult decât atât, viaţa veşnică!