Sign In Sign-Up

Welcome!

Close

Would you like to make this site your homepage? It's fast and easy...

Yes, Please make this my home page!

No Thanks

  Don't show this to me again.

Close

XI. IISUS CHRISTOS - ce ne spune Biblia despre Iisus, cine a fost El cu adevarat

    Iisus Christos nu a fost un initiat sau un profet oarecare, care sa fie comparat cu vechii initiati, precum Moise, Ilie, Enoch, Zarathustra sau Buddha. Toti marii initiati ai lumii, de la Enoch la Moise, de la Zarathustra la Buddha au fost oameni; Iisus Christos nu este insa un om care sa fi parcurs circuitul evolutiv obligatoriu. Spre deosebire de toti maestrii spirituali, Iisus Christos este Dumnezeu intrupat si nu om indumnezeit (sau iluminat) precum Moise, Enoch. Iisus Christos este Unicul Fiu al lui Dumnezeu care s-a intrupat o singura data in lumea materiala, acum 2.000 de ani. Iisus Christos este esenta din esenta lui Dumnezeu, lumina din lumina, Fiinta din Fiinta Tatalui, El s-a nascut "mai inainte de toti vecii" inca din vremea in care Cosmosul, Ingerii, Arhanghelii, Serafimii, Heruvimii sau Oamenii nu erau creati. Iisus Christos este Dumnezeu coborat in mijlocul oamenilor, in lumea materiala, pentru a-i scoate dintr-un mare impas si pentru a-i readuce la demnitatea initiala, aceea de duhuri pline de slava lui D-Zeu.
    Tatal a rostit la inceput Cuvantul; toate elementele prin care a fost creata lumea se regasesc in cele douazeci si doua de litere ale alfabetului ebraic; Iisus, Cuvantul Divin, este alfabetul cosmic datorita caruia a fost scrisa cartea Creatiei. De aceea apostolul Ioan spune: "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut...". Cuvantul este Christos, cel asezat la dreapta Tatalui. El este acela care apare sub aspectul "Mielului injunghiat", caci mielul este o alta infatisare a lui Christos, a Fiului lui Dumnezeu care a fost sacrificat inainte de creatia lumii. Christos este Mielul Divin, spiritul de iubire care atrage, apropie si sustine. El este iubirea care a fost asezata ca baza a creatiei; El este acela care s-a sacrificat pentru a impregna cu sangele lui, acest fluid divin, materia creatiei. El este legatura, cimentul care asigura coeziunea universului, care mentine impreuna atomii, moleculele, "literele" acestei imense carti. Peste tot, in pietre, in stele, iubirea este aceea care sustine proiectul. Iubirea este forta cea mai mare din univers, de aceea ea este singura demna de a-i descifra secretele.

In sprijinul celor scrise mai sus, si anume ca Iisus este D-zeu intrupat, care vine din vesnicie si nu are o data anume cand a fost facut avem Evanghelia dupa Ioan, unde scrie lamurit adevarul despre Iisus, faptul ca El si Tatal una sunt, Tatal din Ceruri s-a facut pe Sine trup si S-a trimis in lumea materiala printre oameni, dar oamenii nu L-au cunoscut. Redau aceste versete din evanghelia dupa Ioan ca sa contraacarez spusele sectarilor adventisti, iehovisti, etc care î-L coboara pe Iisus la rangul de simplu om perfect:

capitolul 1

³Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

⁸Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

¹⁰El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.

capitolul 14

⁸"Doamne", i-a zis Filip, "arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns."

    Unii sectari (Martorii lui Iehova) au ca principal obiectiv in doctrina lor acela de ai face pe oameni sa creada ca Iisus nu a fost insusi D-zeu ci un simplu om-perfect. Un simplu om nu poate mantui toti oamenii de pe pamant. Crezand ca Iisus a fost un simplu om, cum putem crede in puterea lui de a ne mantui? (mantuirea inseamna invierea din morti si primirea in locul trupului material a unui nou trup de inger). Mai departe, sectarii dupa ce ca marturisesc pe Iisus ca simplu om, declara Raiul pe pamant si pamantul material ca fiind vesnic - adventistii (ei sustin ca va fi regenerat), deasemenea nu recunosc pedeapsa vesnica din Iazul cu Foc (Apoc. 20:10,15 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc).

Iisus a fost Fiul lui D-zeu cand s-a aflat in trup pe pamant, cand s-a dus in cer s-a facut iarasi ceea ce a fost din vecii vecilor, D-zeu Tatal.

Cine vrea sa inteleaga ce a zis Ioan?

Cuvântul era Dumnezeu (Ioan 1:1)
Cuvântul S-a făcut trup (Ioan 1:14) si a locuit printre noi.
Eu şi Tatăl una suntem (Ioan 10:30), ..cine M-a vazut pe Mine, L-a vazut pe Tatal.

Ioan 14
8"Doamne", i-a zis Filip, "arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns."
9Isus i-a zis: "De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: "Arată-ne pe Tatăl?"
10Nu crezi că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine? Cuvintele, pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.
11Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.

Sau Zaharia 12:10, un verset profetic care arată că evreii se vor creştina şi i-L vor recunoaşte pe Isus ca adevaratul Mesia:

Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.

Tatal, Fiul si Duhul Sfant sunt ipostaze diferite ale aceleiasi entitati spirituale, D-zeu Tatal, care are multe duhuri si poate fi in acelasi timp intrupat pe Pamant ca Iisus si simultan si in Cer ca D-zeu Tatal, normal ca ipostaza cereasca e mai mare ca Fiul, accesul la informatie (ziua si ceasul acela) e deplin, dar si Iisus pe pamant, fiind tot Tatal, avea toata puterea, in Cer si pe Pamant.

Cum putea Fiul sa zica: "iata, toata puterea Mi-a fost data, si in Cer si pe Pamant"? Putea sa zica fiindca El insusi si-a dat-o Lui, El fiind si in Cer si pe Pamant in acelsi timp.

In scrierile din VT D-zeu vb despre Iisus ca si cand ar vorbi despre Sine Insusi. D-zeu spune: "M-au pretuit cu 30 de arginti" sau "in casa Tatalui Meu M-au strapuns" etc.

Sigur ca pentru unii oameni, Fiul nu poate fi tot una cu Tatal, dar spiritual sunt aceeasi entitate, doar in ipostaze diferite, prin urmare si nivelul informational era diferit, dar  puterea era aceeiasi (iata ca M-am facut om - Fiul Omului - zice D-zeu si toata puterea Mi-a fost data Mie - de catre Mine - si in Cer si pe Pamant. Cam asa trebuie inteles). Asa le-a explicat si Iisus celor de acum 2000 de ani psalmul lui David: "Domnul zice Domnului meu, stai la dreapta Mea pana voi aseza asternut sub picioarele Tale pe dujmanii Tai", acolo D-zeu isi vorbea Lui Însuşi. D-zeu cand a fost întrupat pe Pămant s-a numit Domnul Iisus Christos, dar o parte din Duhul lui Sfant era tot timpul in Cer, si Acela vorbea si de acolo. Acesta e Duhul Sfant de fapt, Puterea care tine toate aceste ipostaze sub autoritatea unei singure entitati spirituale, D-zeu Tatal.
Cand a fost schimbarea la fata, Iisus nu s-a intalnit cu D-zeu Tatal ca sa-L sprijine moral. Fiindca nu avea cum sa se sprijine El pe El, a cautat mangaiere la Moise si Ilie, cele mai puternice duhuri care au gustat si viata omeneasca si puteau sa-I inteleaga suferinta Lui si in aceasta ipostaza, de om, desi era si D-zeu in acelasi timp (Cuvant Intrupat).

Astazi, cu ajutorul computerului si noi oamenii ne putem "intrupa" simultan in mai multe lumi virtuale, dar asta nu inseamna ca suntem triplati sau inzeciti, ramanem tot noi. Asta a facut si D-zeu acum 2000 de ani, S-a implicat direct in matrixul material, cu numele de Iisus, dar tot El era. De exemplu fiinte bidimensionale care traiesc in lumea unei file de caiet nu pot intelege lumea tridimensionala a celui care tine caietul in mana. Dar cu suficienta intuitie sau credinta putem accepta ca exista o lume superioara noua, o lume unde toate sunt vesnice.

Mantuirea prin Iisus - Apa Vieţii

In legatura cu mantuirea, intr-adevar ea vine prin har (vezi talharul de pe cruce, care a murit si n-a mai apucat sa faca fapte bune) si nu prin fapte. Unii sectari sperie oamenii cu Legea lui Moise, Legea a tinut pana la Ioan Botezatorul (chiar Iisus a spus asta). E adevarat, Pavel a fost foarte diplomat in propovaduirea Evangheliei, iar pe urma Iacov foarte dur ("Credinta fara fapte e moarta") totusi cei cu credinta se vor mantui, adica vor fi cernuti "ca prin foc" cum spune Pavel, asta e Harul. Daca unii sectari (si nu toti fac lucrarea antihristului, sunt si sectari buni) vor sa fie mai stricti, si mai disciplinati, vor avea cununi in plus (bonusuri) dupa moarte, dar mantuirea e prin har si nu prin fapte bune, iar faptele bune aduc un loc mai bun in Rai (ele sunt bogatiile pe care molia nu le roade), mantuirea e Apa Vietii data de Iisus si dupa care nu iti mai este sete. Nu va faliti in fapte, ca oricate fapte bune aveti, tot slugi netrebnice va ve-ti numi..."ne-am facut doar datoria, ca niste slugi netrebnice ce suntem" se spune undeva in Evanghelie, si asta ca nimeni sa nu se poata făli cu faptele sale. Mantuirea e a lui D-zeu si El o da cui vrea El, si voi nu o puteti smulge din mana Lui. D-zeu e programatorul, El sta ca si noi in fata unui computer (al noualea Cer) iar unde El sta noi nu putem ajunge (Satana a vrut sa fie mai pe sus de tronul lui D-zeu), asa cum nici personajele din jocurile 3D nu ies din calculatorul nostru ca sa ne intalneasca faţă în faţă. Asta nu inseamna ca dupa moarte nu î-L vom vedea pe D-zeu, cei mantuiti (marea gloata in hainele albe spalate in sangele Mielului) vor vedea pe D-zeu, fiindca ei vor fi mantuiti (dar ca prin foc, cei fara fapte) si vor primi trup de inger si vor locui acolo unde locuiesc si ingerii, iar D-zeu se plimba si pe acolo (fiindca El se afla simultan in toate locurile materiale, sau mai presus de cele materiale, simultan).
Totusi e o problema aici, si anume in ceea ce spune Isaiah:
"Doamne, cine a crezut lucrarea noastra (se referea la apostolii evangheliei, cu 900 ani inainte)
sau "Cum vor chema Numele Celui in care n-au crezut?"
Studiati...nu va speriati, credeti, si ve-ti vedea Faţa Lui. Numai sa nu credeti ca a fost simplu om nascut in anul 0 era noastra (sau cum se mai spune  plus minus 3), un om ales, ca Neo din Matrix, facut D-zeu pentru 3 ani, mort lat pentru 3 zile (a fost mort cu trupul nu cu Duhul, Cuvantul nu a fost si nici nu va fi mort vreodata), si inviat de Tatal (adica tot de El, Cuvantul care S-a facut trup). Iisus n-a fost mort nici o secunda cu Duhul ("in mainile Tale Doamne imi incredintez Duhul" a spus inainte de a muri si "Dumnezeul Meu, de ce M-ai parasit?" - "Eli, Eli, lama sabahtani". Aceste cuvinte dovedesc ca desi era D-zeu Insusi, cand S-a facut om pe Sine Insusi, El n-a trisat suferinta umana, chiar a simtit toata durerea cand au trecut cuiele prin El. Cine zice ca poate iubi si nu ia toata suferinta asupra lui cand trebuie sa-si dovedeasca iubirea minte. Nu exista iubire fara suferinta. Si cand iubesti, te mânii, de aici vine mânia aprinsa a lui D-zeu. Ca desi a facut maximul posibil pentru oameni, si le-a dat mantuirea prin Har, si nu prin fapte (adica fara plata, asa cum un tata da fiului sau neconditionat, bani, haine, casa), totusi multi oameni au nesocotit aceasta lucrare si au luat-o in deradere ("oricine se va rusina de Mine si eu Ma voi rusina de El inaintea Tatalui" a spus Iisus cand era Fiul Omului pe pamant).

Ioan
12:31. Acum este judecata acestei lumi; acum stãpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afarã.
12:32. Iar Eu, când Mã voi înãlţa de pe pãmânt, îi voi trage pe toţi la Mine.

Ce inseamna rezumatul celor 10 porunci lasat de Isus? Sa-L iubim pe Dumnezeu mai mult ca pe noi insine sau sa ne iubim aproapele la fel cum ne iubim propria fiinta? De ce au fost rezumate cele 10 porunci la numai 2?

Isus a spus: "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". El nu a zis, "iubeste-ti aproapele la fel cum pe tine nu dai doi bani sau in modul in care pe tine nu te pretuiesti deloc".

La fel, Isus a spus aproximativ "cine iubeste mai mult pe mama sa, sau pe tatal sau sau pe fratii sai (prin extensie putem spune, sau pe sine insusi) nu e vrednic de Mine" fiindca Isus era Dumnezeu, si prima porunca spune sa i-L iubesti pe Dumnezeu mai mult ca pe tine insuti. Copiindu-l pe Dumnezeu – Isus, o serie de „guru” pretind adeptilor lor sa-i „iubeasca” mai mult decat pe ei si familia lor, ulterior  dovada suprema de iubire  constand in generoase acte de donatie  imobiliare si mobile din partea adeptilor catre guru.

Psihologia certifica faptul ca oamenii fara stima de sine, care nu se pretuiesc pe ei, nu vor pretui nici pe altii, cei care nu se iubesc pe sine, nu vor iubi nici pe altii.

Sinuciderea este o agresiune impotriva celorlalti. Sinucigasul de fapt ar dori sa ia viata celor care considera el ca il impiedica sa traiasca asa cum si-ar dori. De aceea deprimatii mai slabi de inger (de ex. cei de sex feminin) se sinucid, iar cei mai puternici (barbatii) frecvent ucid pe altii inainte de a-si pune lor capat zilelor.

Cei care se bleste-ma pe sine in prezenta altor membri din familia lor, comit un act de agresiune psihica impotriva propriilor membri din familie, fiindca ei doresc sa-i bleste-me de fapt pe cei din familie pe care nu-i mai suporta dar din lasitate isi exprima frustrarea folosind un joc psihologic.  Acesti oameni PERVERSI inceteaza a se mai bleste-ma pe sine cund nu se mai afla in prezenta persoanelor pe care nu le agreaza.

In concluzie, cand te iubesti pe sine insuti, nu vei gresi prea des fata de aproapele tau, nici cu gandul, nici cu fapta. Sa luam exemplu de la Domnul Dumnezeu, care de multe ori in Biblie spune "de dragul Numelui Meu cel Sfant...voi face cutare sau cutare lucru, etc" fiindca nu doreste ca Numele Sau sa fie injosit intre popoare. Dumnzeu nu oboseste, el nu se schimba, nici nu se deprima, de aceea oamenii educati de mici, in spiritul celor 2 porunci, nu vor dezarma in fata incercarilor vietii. Nu vor dezarma, fiindca stanca lor e Domnul Dumnezeu, iar El nu oboseste.

Orice frustrare, cat de mica, e fatala in timp pentru omul care nu are o legatura personala cu Dumnezeu. Iar foamea sa nu va fi potolita niciodata. Chiar daca va avea de toate, va continua sa fure de la altii, iar foamea sa nu va disparea. Un exemplu elocvent sunt politicienii nostri. Acum noi românii, suntem ca evreii din timpul imparatului Zedekia. Pe evrei, fiindca Domnul i-a ales, i-a si pedepsit de fiecare data. Pe noi nu ne-a ales nimeni, de aceea sa ne alegem noi insine fiecare in parte, prin glasul constiintei, ca sa nu ne pomenim morti cu trupul, si condamnati pe vecie cu duhul. 

Rastalmacirile "învãtãtorilor" mai întelepti decât Scriptura

Din cele 66 cãrti care alcãtuiesc Vechiul si Noul Testament, sã aruncãm o scurtã privire asupra câtorva texte din ultima carte a Bibliei, Apocalipsa. "Aceste cuvinte sunt sigure si adevãrate. Si Domnul Dumnezeul duhurilor prorocilor a trimis pe îngerul Sãu sã arate robilor Sãi lucrurile care trebuie sã se întâmple în curând. Si, iatã, Eu vin curând. Ferice de cei care pãzesc cuvintele prorociei din cartea aceasta" (Apocalipsa 22:6-7).

Mai departe este scris: "Iatã, Eu vin curând si rãsplata Mea este cu Mine, ca sã dau fiecãruia dupã fapta lui. Eu sunt Alfa si Omega, Cel dintâi si Cel de pe urmã, Începutul si Sfârsitul" (Apocalipsa 22.12).

Fãrã a intra în detalii în legãturã cu cartea Apocalipsei, este nevoie sã arãtãm cã aceastã carte încheie Biblia, cu concluziile revelatiei divine cu privire la adevãruri fundamentale, desfãsurate de Duhul Sfânt prin scriitori inspirati ai Bibliei, începând cu Moise si terminând cu apostolul iubirii, cel care se simtea "ucenicul pe care îl iubea Isus" si care, în timpul exilului sãu din insula Patmos a primit prin Duhul lui Dumnezeu revelatia cu privire la planul evenimentelor viitoare. Aceastã carte profeticã mãrturiseste, în acord cu întreaga Biblie, cã:

— Domnul Isus este Dumnezeu din vesnicii, Fiul lui Dumnezeu: "Iatã ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului"... (Apocalipsa 2:18). Domnul Isus este Dumnezeu. El n-a încetat nici o clipã sã fie Dumnezeu, nici chiar când S-a smerit, fãcându-Se asemenea oamenilor.

— Domnul Isus a fost om adevãrat, a avut o naturã ca a noastrã, dar fãrã pãcat (... "Isus Cristos, martorul credincios, Cel întâi nãscut dintre cei morti"... (Apocalipsa 1:5).

— Isus Cristos este Mântuitorul, pentru cã El a murit si a înviat. "A Lui, care ne iubeste, care ne-a spãlat de pãcatele noastre în sângele Sãu... Cel viu. Am fost mort si iatã, sunt viu în vecii vecilor" (Apocalipsa 1:5 si 18).

— Domnul Isus Cristos va veni din nou, în slavã vãzutã, ca Fiu al Omului si va exercita judecata lui Dumnezeu. "Iatã, El vine cu norii si orice ochi îl va vedea, si cei care L-au strãpuns" (Apocalipsa 1:7).

— Învierea mortilor este o realitate biblicã: cei drepti, îndreptãtiti prin lucrarea mântuitoare a Domnului Cristos, vor învia pentru viatã; cei nedrepti vor învia pentru judecatã, pentru a fi trimisi în iadul cel vesnic (Apocalipsa 20:11; 21.27).

— Mântuirea este în exclusivitate prin sângele Domnului Isus Cristos, Mielul lui Dumnezeu (Apocalipsa 5:9-14).

Aceste adevãruri sunt indisolubil legate de fiecare carte si fiecare paragraf al Scripturilor Sfinte. Asa au crezut apostolii, asa au crezut martirii, asa au înteles crestinii din biserica primarã. Dar, iatã, la sfârsitul secolului trecut s-au ridicat "învãtãtori" mai întelepti decât Scriptura, care, în doctrina lor neagã tocmai adevãrurile fundamentale ale Bibliei.
Ioan Botezãtorul declarã cã Isus este Iehova. El fusese întrebat: Tu cine esti? El a rãspuns: "Eu sunt glasul celui care strigã în pustie: ‚Neteziti calea Domnului' cum a spus prorocul Isaia" (Ioan 1:23). Textul citat de Ioan se aflã în cartea profetului Isaia, capitolul 40:3. Cuvântul românesc "Domnului", este traducerea cuvântului Iehova, folosit în textul original. Deci, Isaia îl identificã pe Domnul Isus ca fiind Iehova, Dumnezeul Cel Atotputernic. Acelasi proroc, anuntând nasterea Domnului Isus, Îl recomandã ca "Dumnezeu-Tare, Pãrintele vesniciilor, Domn (Print) al pãcii." Isus este Dumnezeu care a creat vesniciile, El este înainte de vesnicii.

Domnul Isus este Creatorul. "Toate au fost fãcute prin El si nimic din ce a fost fãcut n-a fost fãcut fãrã El" (Ioan 1:3). Cristos n-a fost creat, El nu este o creaturã, ci Creatorul. La Geneza 1:1 se scrie: "La început, Dumnezeu (Elohim = Dumnezeirea - plural) a creat cerurile si pãmântul." Amintim cã în gramatica ebraicã sunt trei numere ale substantivelor: singular, dual si plural (cel putin trei). Primul verset din Biblie descoperã lucrarea si puterea creatoare a trei persoane ale Dumnezeirii, cele mentionate în formula botezului din Matei 28:19: Tatãl, Fiul si Duhul Sfânt. Da, Geneza l ne spune despre o Treime divinã, dar verbul "a creat" este folosit la singular, cãci Dumnezeu este Unul. Asocierea Fiului în lucrarea de creatie a universului este limpede mãrturisitã de autorul epistolei cãtre Evrei, care spune: "Pe când despre Fiul zice: ‚Scaunul Tãu de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci...' ªi, la început, Tu, Doamne, ai întemeiat pãmântul; si cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu rãmâi" (Evrei 1:8,10).

Domnul Isus este vesnic. El este marele "EU SUNT", din Exodul 3:14; El însusi, în Ioan 8:58 a spus: "Înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt." El este, în Apocalipsa, "Cel care este, Cel care era si Cel care vine, Cel Atotputernic" (capitolul 1, versetul 4). Apostolul Pavel aratã cã Cristosul "este mai presus de toate, DUMNEZEU BINECUVÂNTAT ÎN VECI" (Romani 9:5).

Tot Pavel aratã cã Domnul Isus este în centrul planurilor vesnice ale lui Dumnezeu: "Toate au fost create prin EL si PENTRU EL" (Coloseni 1:16). El, Mântuitorul, Rãscumpãrãtorul nu este o creaturã, ci Dumnezeu din vesnicie, una cu Tatãl si cu Duhul Sfânt.